De câteva luni bune, de când desantul Lăzescu & Co. s-a descotorosit de mine, expediindu-mă spre cimitirul elefanţilor, nu am trăit o bucurie mai intensă decât să văd că spiritul primilor ani de după ’89, nu a murit TVR! Nu mă refer la naiva beţie a libertăţii sau la utopica senzaţie de utilitate publică, mă gândesc la demnitatea şi mândria de TVR-ist. Faptul că un om, plecat de mai bine de un an din TVR şi care în mod sigur nu o face în căutarea unui job, nu ezită să se expună unei lupte care, în afară de onoruri, nu-i poate aduce decât riscuri, este cea mai bună campanie electorală. Mă bucur de prietenia ta, de mai bine de 15 ani, am lucrat şi ne-am bătut împreună pentru prezenţa în grilele TVR-ului, ţi-am fost chiar şi şef câţiva ani în care prietenia noastră s-a consolidat, în loc să se răcească, deşi nu am fost în stare să adaug măcar un leu la salariul tău!
Poate aş fi candidat şi eu, dar voturile pe care sper că le-aş fi primit mi le doresc adăugate la voturile pe care tu le meriţi din plin! Este de ajuns să ne imaginăm că „blogul Damov” se va muta în Consiliul de Administraţie şi cred că este de ajuns pentru a fi siguri că nu te vei afla în treabă acolo!
Succesul candidaturii tale va fi pentru mine confirmarea speranţei că în TVR mai există oameni care îi mai sunt cu adevărat loiali. Nimeni nu ştie mai bine care şi unde sunt rănile bătrânei corăbii şi cum trebuie reparate, decât un marinar venit de acolo, de sub punte!
Sufăr sincer că nu te pot vota şi eu şi mai ales că nu mai fac parte din echipaj. Succes Steliane şi să dea Domnul să ai şansa de a face măcar o parte din ce visam noi să facem!
Votaţi DAMOV, pentru a fi siguri că măcar un om din noul CA, ştie exact ce trebuie făcut!